Domnule primar,
De la începutul izbucnirii acestei situații, am îndemnat la echilibru, înțelepciune și responsabilitate, atitudini care ar trebui să se regăsească, în primul rând, în dreptul celor care, așa cum este și cazul dumneavoastră, conduc comunități. Nu am fost și nu sunt partizanul nimănui, sunt om de echipă, alături de toți cei care înțeleg să pună umărul să trecem cu bine peste această încercare.
Spitalele, așa cum este și cel din Onești, sunt ale României, domnule primar, nu sunt „spitalele noastre”, iar de ele trebuie să beneficieze toți românii, așa cum sute sau mii de oneșteni au fost îngrijiți de-a lungul timpului în spitale din București, Iași, Cluj-Napoca, Târgu-Mureș.
Poziționarea dumneavoastră creionează un scenariu nerealist, cu un Onești independent, rupt de România. Hotărâți-vă dacă vreți Oneștiul independent sau solicitați ajutorul Guvernului aceleiași Românii, în timp ce refuzați însă ajutorarea unor români a căror vină este că nu au domiciliul în „orașul dumneavoastră”.
Iar, dacă este să vorbim de preocupările pentru dotarea și aprovizionarea Spitalului din Onești, care este al doilea municipiu din judeţ, acestea ar fi trebuit să constituie, în primul rând, o urgență pentru dumneavoastră, ca ordonator de credite, așa cum, de altfel, am solicitat tuturor primarilor.
Cred că, întâi de toate, trebuie să vă întrebați dacă, în calitatea dumneavoastră de primar, ați făcut tot ce se putea face pentru dotarea Spitalului Municipal Oneşti, astfel încât, acum, să putem depăși această situație.
Așa cum v-am mai spus, puteți conta pe sprijinul meu și pe cel al colegilor din Comitetul Județean pentru Situații de Urgență. Eu nu am spus, niciodată, că am făcut destule! Nu am ascuns adevărul! Ştiu că mai sunt multe lucruri de rezolvat! Vă invit și pe dumneavoastră să reflectați îndelung, înainte de a vă grăbi să faceți declarații publice nerealiste!
Vă mulțumesc!
Liviu Miroșeanu
0 Please Share a Your Opinion.:
Trimiteți un comentariu