Multe clădiri conțin povești interesante, trebuie doar să vrei să le descoperi. Același lucru se poate spune și despre Sala de Gimnastică „Nadia Comăneci” din Onești. Această clădire poartă în porii pereților truda Nadiei Comăneci, gimnasta noastră care ne-a făcut cunoscut orașul pe tot mapamondul.
Însă ceea ce vrem să vă aducem în atenție, astăzi, la 53 de ani de la inaugurarea Sălii de Gimnastică din Onești, este lucrarea de mozaic din interiorul ei.
Pe unul din pereții sălii, în pofida anilor care au trecut peste ele, stau mândre piesele unui mozaic impozant. Mozaicul cuprinde imaginea Nadiei Comăneci, a lui Dan Grecu, gimnast român de valoare mondială, premiat cu bronz la Jocurile Olimpice de la Montreal (1976) și 18 reprezentări mai mici ale Nadiei.
Iată ce am aflat despre această operă de artă dintr-un interviu al creatorului acordat în presa sportivă a anului 2011, cu doar un an înainte de trecerea lui în neființă.
Constantin Berdilă, artistul care a creat mozaicul, este băcăuan la origine, pictor și sculptor. (1930-2012).
Acesta mărturisea că „s-a dat ordin ca o serie nesfârșită de lucrări să fie realizate la marile întreprinderi. Eu eram la Bacău în 1979 când s-a alcătuit lista obiectivelor județene care trebuiau împodobite. Când s-a pus problema unui mozaic la Sala sporturilor din Onești, l-am cerut imediat!”
Faptul că artistul absolvise o școală de instructori sportivi la Cluj, a cântărit greu și i-a adus obținerea realizării acestui mozaic.
Ce a însemnat realizarea acestui mozaic?
Constantin Berdilă s-a instalat la Tescani, lângă vestitul așezământ cultural al boierilor Rosetti, „ într-un șantier unde desena pe pereți de 2 metri, ștergea și repeta pe hârtie apoi.”
Interesant este faptul că atunci când Berdilă se întâlnește cu autoritățile comuniste pentru aprobarea schițelor, Alexandrina Găinușe, prim-secretar de Bacău îi cere artsitului o modificare: în locul lui Grecu să fie Nicolae Ceaușescu, iar în locul Nadiei, tovarășa Elena Ceaușescu iar cele 18 gimnaste să aibă flori în mâini pentru tovarăși. Pentru că nu a vrut să facă nicio concesie, artistul „a așteptat să se liniștească apele”. Cu ajutorul responsabilului județean cu cultura, grecul Calimandric, maestrul Berdilă și-a putut duce la bun sfârșit proiectul inițial, „imnul” său închinat celor doi mari gimnaști români.
Artistul, cu un efort sisific, a prelucrat fiecare ciob de piatră cu un clește manual. În timp ce gimnastele se antrenau, Berdilă așeza piesele pe cartoane de 40 de cm și apoi le monta urcat pe o schelă improvizată, de pe care spunea că s-a prăbușit mai des decât Nadia de pe bârnă.
Realizarea mozaiculului, denumit „Preludii”, a durat 10 ani, are 500.000 de piese de marmură și 200 m². Lucrarea a fost finalizată la o săptămână după fuga Nadiei Comăneci în SUA.
Vestea fugii Nadiei îl ambiționează și mai mult pe artist. Acesta, după 10 ani de muncă, își dorește cu orice preț inaugurarea mozaicului. Iată ce declara: „inaugurez singur mozaicul iar publicul va vedea opera în lumina artistului, pentru că îmi dau foc în fața lucrării!” În urma acestei declarații, Berdilă este internat o săptămână la Secția Psihiatrie a Spitalului Municipal din Onești.
Cu toate acestea, inaugurarea are loc pe 9 decembrie 1989, fără Nadia Comăneci și fără Constantin Berdilă.
Prea importantă lucrarea mozaicului „Preludii” și prea valoros artistul ei, Constantin Berdilă, ca să nu cunoaștem această poveste în care cele două arte, arta mozaicului și sportul s-au îmbinat atât de frumos într-o operă de artă ce dăinuie și astăzi, tăcută și mândră în interiorul Sălii de Gimnastică din Onești.
Aceasta este povestea mozaicului din Sala de gimnastică „Nadia Comăneci”, pe care o puteți savura complet și pe îndelete într-unul din ziarele pe care biblioteca noastră le deține, „Gazeta Sporturilor”.
Sursa : Biblioteca din Onești
0 Please Share a Your Opinion.:
Trimiteți un comentariu