Sânzienele sau Drăgaica sunt sărbătorite de români în fiecare an
pe 24 iunie. Aceasta este cea mai mare şi mai spectaculoasă sărbătoare
păgână a anului, care coincide, ca dată cu Sărbătoarea Naşterii
Sfântului Ioan Botezătorul.
Şi tot în 24 iunie se sărbătoreşte, începând din 2013, Ziua Internaţională a Iei.
Sărbătoarea este una cu totul specială şi ţine o noapte şi o zi, iar
noaptea de Sânziene (23-24 iunie) este una magică, este noaptea
focurilor de vară, fiindcă “este vară în cer şi vară pe pământ, este
vară în suflete şi trupuri, este anotimpul dragostei şi al vieţii
plenare”.
Atmosfera magică a acestei sărbători păgâne a inspirat creaţii literare remarcabile, dacă ar fi să amintim numai Nopţile de Sânziene de Mihail Sadoveanu, Noaptea de Sânziene, de Mircea Eliade, Jocul Ielelor, de Camil Petrescu, Hora Domniţelor de
Radu Stanca… titluri de referinţă ale literaturii române pornite de la
simbolistica zânelor despre care se credea că susţin echilibrul lumii,
că pot aduce fericirea, dar şi orbirea, pierderea minţii sau chiar
moartea celor care le priveau jocul, se prindeau în hora lor sau
încercau s-o rupă.
Sărbătoarea Sânzienelor sau Drăgaica, aşa cum mai este ea numită în
popor, este strâns legată de planta care îi poartă numele – sânziana –
şi reprezintă „momentul de cotitură al verii către iarnă”. Astfel, în
aceste zile se credea că vara intră în pământ şi conferă plantelor de
leac puteri miraculoase.
Legendele spun că Sânzienele sunt fete foarte frumoase, care trăiesc
prin păduri sau pe câmpii. Ele se prind în horă şi „dau puteri”
deosebite florilor şi buruienilor, care pot deveni plante de leac, bune
la toate bolile. În popor se crede că în noaptea Sânzienelor zânele
zboară prin aer sau umblă pe pământ. Ele cântă şi fac să rodească
holdele, înmulţesc păsările şi animalele, tămăduiesc bolnavii, apără
semănăturile de grindină. Dacă oamenii nu le sărbătoresc, Sânzienele se
răzbună, amintindu-şi că fac parte din familia Ielelor.
Bătrânii povestesc că, în noaptea de Sânziene, ielele se adună şi
dansează în pădure. Cine le vede rămâne mut pentru totdeauna sau
damblageşte. Tot ei cred că cine nu le respectă poate avea parte de
multe nenorociri: cel care spală, coase sau mătură în acea zi poate muri
înecat ori fulgerat.
„Unii spun că în noaptea aceasta, exact la miezul nopţii, se deschid
cerurile. Nu prea înţeleg cum s-ar putea deschide, dar aşa se spune: că
în noaptea de Sânziene se deschid cerurile. Dar probabil că se deschid
numai pentru cei care ştiu cum să le privească…”, scria Mircea Eliade.
“La Sânziene se înjumătăţeşte anul, iar la miezul zilei Soarele joacă
pe cer”. E ziua în care vara începe să dea înapoi, iar cucul amuţeşte,
căci a cântat neîntrerupt trei luni. În dimineaţa de Sânziene fetele se
spală goale în rouă pentru a fi drăgăstoase.... Citeste mai mult
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 Please Share a Your Opinion.:
Trimiteți un comentariu