MODIFICĂRI LEGISLATIVE ÎN DOMENIUL ORDINII ŞI SIGURANŢEI PUBLICE

Noile reglementări modifică și completează Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice și Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române.

În acest sens, modificările aduse Legii nr. 61/1991 vizează cuantumul amenzii pentru unele contravenții, cu posibilitatea prestării de activități în folosul comunității ca alternativă la sancțiunea contravențională cu amendă (între 50 - 150 de ore). Referitor la Legea nr. 218/2002, apar completări cu privire la atribuțiile polițiștilor în raport cu protejarea vieții, a drepturilor și libertăților cetățenilor.

Astfel, sunt introduse 13 articole suplimentare privind modul de acțiune al polițiștilor în diverse situații:

- controlul corporal al persoanei, al bagajelor și al vehiculelor;

- situații în care polițistul este îndreptățit să legitimeze și să stabilească identitatea persoanei; - conducerea la sediul poliției a unei persoane;

- situațiile în care polițistul poate folosi mijloacele de intervenție din dotare sau poate pătrunde într-o locuință sau într-un spațiu delimitat ce aparține ori este folosit de o persoană fizică/juridică etc.

Actul normativ stabilește la art. 326 drepturile de care beneficiază o persoană condusă la sediul poliției, respectiv:

a) de a fi informată cu privire la motivele conducerii la sediul poliției;

b) de a fi informată cu privire la drepturile ce îi revin;

c) de a formula contestație împotriva dispunerii măsurii, potrivit art. 327;

d) de a fi asistată de un avocat, potrivit legii, de a comunica direct cu acesta, în condiții care să asigure confidențialitatea, precum și de a nu da nicio declarație fără prezența acestuia, cu excepția comunicării datelor de identificare ori a unor informații necesare înlăturării unei stări de pericol iminent la adresa vieții, sănătății sau integrității corporale a sa ori a altei persoane;

e) de a solicita informarea unui membru de familie sau a altei persoane desemnate de aceasta cu privire la măsura luată;

f) de a solicita informarea reprezentanților diplomatici ai statului de proveniență, în cazul cetățenilor străini;

g) de a fi consultată de un medic sau, pe propria cheltuială, de medicul indicat de aceasta;

h) de a comunica prin interpret sau prin intermediul unei persoane cu aptitudini de comunicare, în situația în care nu vor.