Mocanita din Onesti

Calea ferată forestieră Oneşti–Scutaru a fost o cale ferată forestieră cu ecartament îngust (CFF) ce lega comuna (ulterior oraşul) Oneşti de satul Scutaru. Lungimea totală a liniei (inclusiv funiculare) era de 122 km. Cea spre Scutaru a fost desfiinţată în anii 1970 din cauza inundaţiilor care au rupt podul peste râul Caşin la intrare în Oneşti, iar cea de la Scutaru spre pădure în anul 1994

n Monitorul Oficial nr. 120 din 12 august 1903 a fost publicat un act de vânzare-cumpărare între Statul Român ca vânzător şi „Union” – Societate Forestieră, cumpărător, cu sediul central la Milano, pentru expolatarea suprafeţei de 3447 ha pădure în Masivul Caşin,Judeţul Bacău.

Între 1906-1907 societatea Foresta S.A., finanţată de bănci române şi străine^[5] a construit centrul de prelucrare al lemnului „Union” cu 24 de gatere la Scutaru şi un depozit de cherestea pe 7,8 ha lângă staţia CFR Oneşti. Colonia Scutaru s-a dezvoltat rapid, pe lângă fabrica de cherestea construindu-se un atelier mecanic, o moară, o brutărie, un magazin alimentar, un dispensar, o şcoală, un cămin cultural, un cinematograf şi o staţie de radioficare.

Pentru transportul buştenilor şi al cherestelei, societatea a dat o comandă de construcţie a unei reţele de cale ferată îngustă cuecartamentul de 760 mm cu specificaţiile:

CFF Oneşti (km 0)–Scutaru (km 24/0)–Înţărcătoare (km 32,2/0);
CFF Scutaru (km 0)–Piua (km 2,6)–Dragomira (km 22,5);
CFF Înţărcătoare (km 32,2/0)–Zboina Neagră (km 3,5);
CFF Înţărcătoare (km 32,2/0)–Zboina Verde, ca derivaţie din linia Înţărcătoare–Zboina Neagră;
CFF Scutaru (km 24/0)–Tălâmba (km 2,6).

în anul 1910 la Bucureşti s-a înfiinţat societatea anonimă pe acţiuni „Arthur Koppel S.A.” subsidiară a Orenstein&Koppel, ca secţie de construcţii. Biroul de construcţii a preluat, în acelaşi an, pe lângă alte lucrări, comanda firme austriece de valorificare a lemnului de construire a unei linii forestiere de aproximativ 38 km lungime în partea de est a Carpaţilor Orientali.

În perioada interbelică a avut loc naţionalizarea liniei de cale ferată îngustă, ce aparţinuse în trecut societăţii „Union”.

În timpul marii crize economice din perioada 1929–1930 au fost concediaţi aproape toţi muncitorii din sectorul forestier de pe valea Trotuşului, inclusiv la Oneşti, închizându-se fabricile şi oprindu-se lucrul în pădure. O vreme a încetat lucrul şi la fabrica din Scutaru, ceea ce a înrăutăţit situaţia muncitorilor din Oneşti, care lucrau acolo, sau munceau în pădure,la tăiatul, fasonarea, încărcarea, descărcarea şi depozitarea lemnelor. Oneştiul, deşi centru rural, a servit ca loc de desfacere a produselor lemnoase, loc unde existau şi depozitele întreprinderii forestiere şi diferiţilor proprietari particulari.

Citeste tot articolul pe Wikipedia