Mirel Magop, românul care a refacut traseul lui Badea Cârţan, va ajunge la Oneşti, unde îşi va petrece sărbătorile de iarnă alaturi de mama sa

După ce a mers pe jos peste 3.000 de kilometri, a încercat diferite culturi, a traversat o parte din România, Budapesta, Florenţa şi alte oraşe importante ale Europei, a ajuns, într–un final, la Roma. Columna lui Traian i–a fost destinaţia finală, pentru care a plecat din faţa Muzeului Sătesc "Badea Cârţan" din Cârţişoara, pe urmele predecesorului său, Gheorghe Cârţan, ce a încercat acelaşi drum acum peste o sută de ani, pentru a vedea originea latinităţii. Mirel Magop, tâmplar de profesie, originar din Dorohoi, a plecat pe 7 august către capitala Italiei şi a ajuns acolo pe 1 Decembrie, de Ziua Naţională a României, când a fost întâmpinat de peste o sută de români, unii îmbrăcaţi în straie populare, în semn de respect pentru tradiţia românească. După peripeţii, scurte rătăciri şi "lupte" inedite cu ploaia, şi–a atins scopul. Şi s–a întors şi acasă, lăsându–l pe Badea Cârţan... la Cârţişoara. Călătorul din Moldova a revenit săptămâna aceasta în localitatea de baştină a ciobanului secolului al XX–lea, unde şi–a lăsat straiele purtate atâta amar de drum.

Nu cu fast, drapeluri sau mii de fotografii a fost primit acasă, la Muzeul Sătesc "Badea Cârţan" din Cârţişoara, aşa cum a fost întâmpinat la Roma. Badea Cârţan al zilelor noastre a ajuns în localitatea din judeţul Sibiu şi şi-a lăsat deoparte costumul, iar Mirel Magop a revenit la vechea sa viaţă: tot de călător. Dacă împrumutase rolul lui Badea Cârţan la Cârţişoara, tot aici şi-a lăsat, la sosirea în ţară, şi hainele, opincile şi cojocul pe care l-a primit de la Sălişte. Şi-a luat, însă, în continuare, casa în spate, şi spune că nu va renunţa la cea mai mare pasiune a sa: mersul pe jos.

Când pozele le răsfoieşte... "Simt că am trecut pe acolo"

De îl vezi pe stradă, poate îl recunoşti, poate nu. Într-o cafenea, ne-am întâlnit şi noi cu el, unde am povestit pe îndelete, având în faţă albumul cu miile de poze în care şi-a cules amintirile de august, septembrie, octombrie şi noiembrie. 2013 i-a adus - spune el, cea mai frumoasă aventură, în care a plecat pe urmele lui Badea Cârţan. De priveşte fotografiile, îl ia un fior şi - parcă - şi un gând amar că şi-a terminat itinerariul. Ce mai simte când deschide folderele din laptop? "Simt că am trecut pe acolo", spune Mirel Magop. Între o gură de cafea şi o gură de rememorare a vremurilor apropiate, drumeţul ne desluşeşte că această călătorie a făcut cât toate la un loc, care au adunat peste 25.000 de km făcuţi la pas. A dormit sub poduri, în staţiile de autobuz sau în ploaie - aşa cum a fost 75% din călătoria sa - cu pelerina, însă pe toate... nu le regretă. Ci le păstrează în sufletul său cu deosebită consideraţie. Deşi a avut parte şi de momente grele, când vremea - mai ales - nu ţinea cu el şi îi punea piedică, Mirel Magop spune că cel mai mult a făcut într-o zi 52 de km de mers pe jos. A avut şi zile urâte, când abia aduna câţiva paşi, însă oamenii pe care i-a întâlnit l-au ajutat cum au putut: cu o vorbă bună, o felie de cozonac sau o pită cu brânză. Şi aşa, a reuşit să meargă mai departe. Cu gândul că acum o lună era pe drumul către Roma, călătorul mărturiseşte că cel mai bun prieten i-a fost soarele. Când se abătea din drum sau căuta un adăpost, i-a fost un ghid extraordinar, care îl însoţeşte, de altfel, în orice itinerariu.

Drumul îl duce către Timişoara. Şi Oneşti

Într-o pereche de blugi de un albastru deschis, cu o bluză de trening colorată în dungi, cu pălărie, adidaşi şi rucsacul lângă el, Mirel Magop spune că a fost mulţumit de primirea lui Badea Cârţan la Roma. Poate că s-ar fi aşteptat la
mai mulţi români, dar, consolându-se cu acest gând, zice că este satisfăcut că, în drumul său, şi-a atins obiectivele. A povestit despre prece­desorul său aşa cum a promis şi speră să îi introducă iar numele în manualele şcolare. Acum, drumul îl duce către Timişoara, la fratele său, apoi la mama din Oneşti, căreia i-a trimis şi cozonac din Italia. Aici îşi va petrece şi sărbătorile de iarnă, după care iute se apucă să îşi aşeze povestea în scris, stabilind un dialog cu Badea Cârţan din anii 1900. Ne destăinuie faptul că nu îl va moderniza pe predecesorul său, păstrându-i chiar scrierea veche şi limbajul utilizat atunci. Astfel, replicile lui vor aminti despre secolul trecut, iar ale lui Mirel Magop de Badea Cârţan al veacului actual...tribuna.ro